Sfântul Porfirie, chipul bunicuțului devenit biserică vie a lui Dumnezeu

”Pe Părintele nostru Porfirie, făcătorul de minuni, care a împărţit mană din pustia binecuvântată a Sfântului Munte celor care flămânzeau în pustia duhovnicească a lumii, veniţi să îl lăudăm, binecredincioşilor, şi pentru rugăciunile pe care le înalţă Domnului pentru mântuirea neamului creştinesc să îi mulţumim cântându-i: Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!”, suntem chemați a ne ruga în primul condac din acatistul închinat Sfântului Porfirie Kafsokalivitul.

Astăzi, 2 decembrie, în calendarul ortodox trecut este spre cinstire Sfântul Porfirie, cel căruia cu mult drag credincioșii îi spunea în timpul vieții Bunicuțul.

Bunicuțul drag -SFÂNTUL PORFIRIE- pustnicul răpus ființial de dragostea față de semeni și care trăia în mijlocul orașului, slujind după a sa dorință, timp de 33 de ani la Policlinica din centrul Atenei. ”Ani binecuvântaţi, în slujba celor bolnavi şi a celor suferinzi” după cum el însuși avea să îi numească.

Fie că era vorba de dureri fizice, fie că era vorba de dureri sufletești, Bunicuțul știa... știa într-un mod unic de împletire a dragostei și dăruirii a aduna durerile tuturor oamenilor. Le aduna, le ”suferea” în propria-i simțire, după care le ducea înaintea Celui Preaînalt spre oblăduire.

Cam de câtă dragoste să îl putem ”acuza” pe Bunicuțul având mărturia unor fapte clar de neînțeles în duhul acuzator al vremurilor actuale?

Câtă dragoste să fi avut când stătea în mijlocul hipioților oblojindu-le inimile rănite?

Câtă dragoste să fi avut când fără să ezite a intrat cu botezul într-o casă rău famată din Omonia?

A avut multă și cu ea i-a agățat pe mulți ca de o sfoară ducându-i Lui Hristos! 

Cu puterea exemplului, cu dragoste, smerenie și multă rugăciune a mutat din loc munți de păcate, transformându-i în căi spre Acasă.

În marea Lucrare a dragostei sale, Bunicuțul găsise în aproapele calea cea mai sigură de mântuire, lăsându-ne ca moștenire marea descoperire prin fapte uluitoare și greu de înțeles în contextul lucrării actuale de punere a lui ”EU” în centrul tuturor lucrurilor, faptelor și acțiunilor.

”Nu există rugăciune mai mare decât să spui Doamne Iisuse Hristoase miluiește-mă! și să stai înaintea Celui Răstignit”- Sf. Porfirie

Sursa: Glasul Cetății